Că România e o țară frumoasă, știm cu toții. Că zona Transilvaniei e cu atât mai frumoasă nu e niciun secret. Însă de la volanul unui BMW M550d perspectivele se schimbă și capătă nuanțe pastelate.
Am plecat la drum cu BMW M550d dimineață devreme, pe întuneric. Cu ochii pe jumătate închiși, cu un termos de cafea proaspătă în mână, cu telefonul conectat la sistemul multimedia al mașinii, cu un album The Doors în surdină și cu Savu moțăind pe scaunul din dreapta. Acum câțiva ani aș fi fost în culmea fericirii în așteptarea unui astfel de travel, dar lucrurile s-au schimbat între timp. Poate am îmbătrânit, poate am condus prea multe mașini pentru ca un BMW M550d să mă dea pe spate. Cert e că am plecat din București pe modul Eco Pro, hotărât să fiu cât mai econom și mai civilivat cu accelerația. Știam că am la dispoziție vreo 380 de cai-putere și 740 Nm, dar nu plănuiam să-i folosesc pe toți. De fapt, cred că aici e secretul fericirii în cazul lui BMW M550d. Faptul că ai suficient cuplu cât să muți Transfăgărășanul din loc și o mașină suficient de rapidă încât să le pună probleme și celor mai sportive coupe-uri. Dar Seria 5 este o limuzină elegantă, la volanul căreia încerci pe cât posibil să nu le dai motive de satisfacție celor care privesc cu prejudecăți comuniste un BMW mare și gri.
Prima oprire din drumul nostru e chiar Transfăgărășanul. Am ales să ajungem acolo pe drumul lung. Încet-încet, în liniște și deplin confort, am trecut prin Brașov, Făgăraș și am ajuns pe Transfăgărășan. Întotdeauna când ajung aici într-o zi lucrătoare a săptămânii, departe de orice sezon turistic, mă trezesc din amorțire. Viraj cu viraj, simțurile încep să se ascută. Vreau să merg din ce în ce mai tare și simt mașina și limitele ei. Cu 381 CP și 740 Nm, BMW M550d e practic o pisică ce toarce liniștită, dar care se trezește din somnolență la cel mai mic imbold. Totuși, e o pisică obeză. Are aproape două tone și chiar dacă simțurile i-au rămas la fel de ascuțite, virajele strânse ale Transfăgărășanului nu-i sunt tocmai pe plac. Tinde să subvireze, moment în care xDrive-ul deștept face ce știe mai bine s-o îndrepte și atunci vrea să supravireze. Direcția, asistată electric, face însă minuni. E departe de feeling-ul pe care „tradiționaliștii” BMW îl așteaptă, însă e ascuțită ca un briceag și rapidă ca un TGV în linie dreaptă. Îți spune tot ce trebuie să știi, mai ales că ai mult de lucrat cu volanul atunci când împingi mașina la limită.
Pe de altă parte, acest minunat drum te face să ai așteptări mai mari de la orice mașină. BMW M550d xDrive, chiar dacă are un M în nume, nu e nici pe departe un M așa cum trebuie. Nu e nici la fel de agil, nici la fel de rapid, nici la fel de manevrabil. Pe de altă parte însă, la drum întins, BMW M550d îți oferă o încredere cum puține alte mașini o pot face. E vine mea că i-am cerut să fie ce nu e, aruncând-o în viraje și așteptând să răspundă ca un M235i. E probabil lecția perfectă a faptului că nu poți avea două mașini într-una singură, chiar dacă litera M te poate păcăli puțin.
După o tură pe Transfăgărășan, ne-am întors la altitudini mult mai mici și am pornit spre Conacul Apafi. Da, știu, traseul e puțin alambicat, însă oricât de frumos ar fi Sibiul, am vrut locuri noi. Peste Conacul Apafi nu prea poți să dai din întâmplare. Trebuie să-l cauți și o să-l găsești în Malâncrav. Un sat în apropiere de Sighișoara, cu străzi ponosite și case dărăpănate. Oameni stau în fața porții și privesc atent la ce se întâmplă în jur, fără însă ca ceva să-i deranjeze. Un BMW M550d nu e o apariție comună pe nicio stradă, cu atât mai puțin în Malâncrav. Dar oamenii nu schițează niciun gest, nu arată cu degetul. Urmăresc agale limuzina gri care urcă pe un drum de pământ, ocolind școala satului, pentru a ajunge la conac.
Poziționat sus, pe deal, conacul Apafi pare din altă lume. Nu are nimic în comun cu urâtul satului, este elegant, puțin scorojit de timp, dar impunător, ca un bătrân trecut prin viață. Conacul străjuiește satul, iar fumul din sobe se simte mai bine aici. E o liniște deplină, întreruptă la răstimpuri de sunetul ritmat al copitelor de cai ce bat în piatra cubică bătătorită pe aleile dintre case. Shutter-ul aparatului lui Savu răsună cu ecou, în timp ce fumez o țigară. E un aer nostalgic aici, prăfuit de timp, dar detașându-te puțin îți poți imagina istoria de altă dată a Conacului Apafi. Se înserează aici și trebuie să ajungem în Sighișoara mai devreme, să ne găsim un loc de dormit.
Din Malâncrav până în Sighișoara sunt mai puțin de 30 de kilometri, așa că ajungem repede. Și, la fel ca și pe Transfăgărășan, o zi de miercuri, în afara vacanțelor, îți oferă în cetatea din Sighișoara o pustietate care aproape te sperie. Ne-am cazat la primul hostel ce ne-a ieșit în cale și am ieșit pentru încă o serie de poze. E ciudat cum o cetate medievală cu o istorie atât de bogată poate să fie atât de neturistică în timpul zilelor lucrătoare. Doar doi nemți și o franțuzoaică, cazați la același hostel cu noi, am întâlnit în cetate…
Legendele, turnurile, luminile palide de pe străzi și dovlecii din fața caselor îți lasă o senzație ciudată, poate puțin neprietenoasă, dar captivantă, care te-mpinge să explorezi și cele mai întunecate alei ale cetății. E adevărat, Sighișoara pare că respinge turismul. Locurile de cazare sunt puține, unele sunt prea scumpe, altele prea ieftine.
BMW Seria 5, în versiunea M550d xDrive, nu este M, deși e ușor să te minți că totuși e. În schimb este o mașină pentru care nicio distanță nu e prea mare, mai ales că o poți parcurge cu stil, știind că ai la-ndemână o mașină care prinde suta în sub cinci secunde. E greu să justifici prețul lui M550d, însă darea de mână și încrederea merg mână-n mână •
Date tehnice BMW Seria 5 Sedan M550d xDrive:
Preț de listă (cu TVA): 85.746 euro
Putere (CP/rpm): 381/4.000
Cuplu (Nm/rpm): 740/2.000
0-100 km/h (s): 4,7
Viteză maximă (km/h): 250
Consum mediu (l/100 km): 6,2
Emisii CO2 (g/km): 162
