Grăbit, dar hotărât, noul Renault Clio intră în jocul greilor din segment și încearcă să-i bată la propriul joc.
Text: Andrei Barbu Foto: Renault
Știam cum arată noul Clio înainte de testul din Portugalia. Îl văzusem la Paris, chiar înainte de prezentarea oficială de la Geneva. Știam datele esențiale despre el, mă urcasem în interior. Făcusem chiar și-un clip scurt, pe care-l găsești la noi pe YouTube. Totuși, nu-l condusesem. Pe de altă parte, știam ce pot noile motoare de 1,3 litri. De pe noul Kadjar, dar și de pe noua Clasa A. În fine, pe scurt, chiar voiam să merg cu noul model de clasă mică al francezilor. Din mai multe motive. Unul dintre ele este acela că am avut cândva un Clio Cup, din a doua generație. Altul ar fi acela că mașina asta s-a vândut atât de bine de-a lungul celor patru generații anterioare, încât e cel mai de succes model cu origini franțuzești. Din istorie. În fine, și pentru că la noi, mașina e foarte populară.
N-am să vorbesc prea mult despre design, pentru că n-are rost. Materialul are și poze, așa că poți să-ți faci singur o părere. Subiectiv vorbind, mie-mi place. Mult. Mai ales dacă vine în noua echipare RS Line. Design găsești în interior. Doar că aici lucrurile nu mai sunt la fel de subiective. Pentru că, indiferent dacă-ți place sau nu cum arată noua tabletă, nu poți să nu apreciezi materialele. De-a lungul evenimentului de lansare s-a tot vorbit despre „calitatea percepută“ și despre cum Renault a ascultat de presă și de clienți și despre cât de mult a fost îmbunătățit interiorul noului model. Ai zice că-i doar text de PR, dar nu e chiar așa. Mai deloc. Pentru că da, interiorul noului Clio, cel puțin în versiunile pe care le-am văzut, le-am atins și le-am condus, este la un alt nivel. Materialele sunt mult mai moi, finisările sunt infinit mai bune, iar combinațiile de texturi și culori îți fură ochiul și te fac să te-ntrebi de ce a așteptat Renault atât de mult până să facă un interior care să se simtă și care să arate atât de bine.
Bine, nu-i tot textul chiar o laudă, pentru că se mai poate lucra pe ici, pe colo. Interacțiunea dintre tine și mașină se-ntâmplă prin intermediul acelei tablete uriașe din centru. O tabletă orientată spre șofer și puțin curbată spre fața mașinii. Și chiar dacă meniul e configurabil și grafica e mult mai bună, parcă tot lipsește ceva. Și știu despre ce e vorba. Întreg sistemul are o lentoare în răspunsul la comenzi și cu siguranță totul putea fi ceva mai intuitiv. Pe de altă parte sunt sigur că o parte din probleme se vor rezolva cu un update de soft. Aaa, da, update-ul se face automat acum. Ca la un smartphone. Tot la interior ar mai fi de punctat câteva aspecte importante. Printre ele se numără și noul instrumentar de bord digital, un volan superb, mai mult spațiu de depozitare și mai mult loc pentru cei din spate. Plus un portbagaj de 391 de litri, adică la nivelul unui Golf. Adică mult mai mare decât cel al unui Polo. Plus noi sateliți de comandă pentru sistemul audio, dar și comenzile aferente pilotului automat montat pe volan. Ținuta de drum a mașinii e surprinzătoare. Realmente surprinzătoare. Și nu pentru că noul Clio s-a transformat brusc într-un Cayman S, ci pentru că felul în care suspensia lucrează este impresionant. Știu că par cuvinte mari, dar poate ai să te convingi singur. Pur și simplu, noul Clio, în versiunea 1.3 TCe și echipare RS Line, trece peste gropi și denivelări aproape ca o mașină premium. Fără zgomote inutile și cu o delicatețe pe care nu te aștepți să o primești de la o mașină din acest segment. Pe scurt, aș spune confort și rafinament neașteptat de la o subcompactă. Adică brici!
Motorizarea își face bine treaba, iar automata EDC cu șapte trepte și dublu ambreiaj e soluția ideală pentru cei 130 de cai putere. Nu, nu te aștepta la performanțe de hot-hatch. Dar pe drumurile de coastă de pe lângă Lisabona, eu unul m-am distrat cu mașina asta. Și secretul e să folosești sistemul Multisense și să treci mașina în modul Sport. Altfel, o să ai impresia că între cei patru cilindri s-a împărțit frățește un tub de Xanax. Mai sunt și alte motorizări disponibile, dar n-am să vorbesc despre ele pentru că nu le-am condus. Dar și pentru că acest 1.3 TCe mi se pare cea mai bună soluție. Cel puțin acum, până vine pe piață versiunea hibrid, adică prin 2020.
Prima impresie după vreo 400 de kilometri cu noul Clio e una greu de bătut în acest segment. Dacă treci peste sughițurile sistemului de infotainment, cred că această nouă generație este cea mai bună alternativă în acest segment. Cel puțin în configurația condusă de mine.
