Am un fetiș cu schiul și snowboardul. Trebuie să le bifez măcar o dată pe an și neapărat în Tirol.
Text și foto: Cosmin Tudoran
Soelden-ul pare că are un contract pe viață cu BMW. Așa că, nu puteam întina zona cu un alt brand și m-am aruncat spre vale cu un MINI, nu foarte mini, ci Countryman. Cu un pic de emoție, căci îmi place să urc în mașini și mai ales să nu-mi transpire barba încercând să îndes bagajele în portbagaj. Prima surpriză, în mai puțin de cinci minute aveam bagajele în mașină, waze-ul setat, iPhone conectat, playlist muzică deschis, deci ready to enjoy the tirolean life! Dacă este ceva ce iubesc la mașinile bavareze este conectarea ultra simplă cu telefonul mobil. Mi-au mai atras atenția o puzderie de MINI-uri în trafic, însă le-am asociat tot timpul cu cei care nu prea dau pe la METRO sau SPAR și nici nu pleacă în vacanță cu mai mult de un bagaj. Așadar, mi-am mutat atenția spre mașinile care să satisfacă toate cele trei condiții obligatorii pentru mine: spațiu, confort și siguranță. În primele minute de la întâlnire prima condiție părea îndeplinită. Cine pleacă cu copil în vacanță știe câte kilograme trebuie să depozitezi la cală la o singură deplasare!
Prima condiție bifată, fac repede un calcul, rezultatul este că sigur îmi intră și echipamentele de schi, să mă concentrez pe următoarele, zic! După cum am mai povestit (www.cosmintudoran.ro/ auskia-n-x1-din-nou), contactul cu volanul este esențial! Cum îl simți în mână, cum îl manevrezi, câte butoane are și pentru ce… toate contează. La Countryman, toate butoanele sunt unde trebuie, fix ca la BMW. Au mutat inclusiv butoanele de control pentru geamuri de pe consola centrală pe portiere, ca la orice mașină. Ah, și nici nu-mi atârnă cotul pe scaunul din dreapta, frumooos! Prima senzație, după ce am apăsat butonul de start, a fost că am pe mâini o mega jucărie pe care n-aș mai lăsa-o din mâini, ochi, pedală. În cele patru ore petrecute la prima întâlnire, am redescoperit toată tehnologia bavareză, un design curat, pe înțelesul oricui, cu accente cromatice care înveselesc, nu obosesc, cu o consolă centrală tip Apple, deci ca acasă! Un muget de tăuraș nervos cântă de sub capotă, ducând căluții de la trap la alergare liberă. Mi-am lăsat prima impresie în parcarea hotelului și am decis că MINI-ul mă poate însoți timp de o săptămână prin împrejurimi și că am timp suficient să-l testez și să-l cunosc. La intrarea-n hotel, după ce am parcat mașina și am mai privit-o în vreme ce plecam, am recunoscut că e genul de mașină pentru care mai ieși la geam ca s-o privești. Notă: mergea o cameră pe modul parcare. Dă bine și e util. Și pentru că Soelden înseamnă 250 km de domeniu schiabil, am testat câteva pârtii.
Asta înseamnă drumuri șerpuite până la telecabine, niște ninsoare și asfalt discutabil, uneori. Deci, genul de situație care te obligă, de obicei, să renunți la dorința și plăcerea de a conduce pentru atenție sporită la ce faci, mai ales dacă ai mașina altora pe mână. De data asta, încurajat de faptul că totuși conduc o tehnologie bavareză din 2017, m-am abandonat plăcerii de a manevra MINI Countryman, care a inclus din construcție pachetul DRIVING ASSISTANT. Ce m-a surprins a fost că n-am simțit în ficat fiecare piatră sau denivelare a drumului, așa cum mă așteptam de la o mașină considerată a fi sport. Stabilitatea are un singur nume: ALL4. Deci n-am auzit niciun „Tati, te rog mergi mai ușor și nu depăși, căci beau apăăă!“. Head-up displayul pare foarte potrivit pentru asigurarea nu doar a orientării, ci pentru a-ți completa senzația de pilot. Volanul pare manșă, butoanele de pe consola centrală te inspiră la fel, iar călcatul pedalei brutal scoate niște decibeli. N-o să intri-n G prea curând, dar măcar te lasă cu senzația. Am urcat și am coborât șapte zile din mașina asta și ce pot spune, așa ca o concluzie, e că m-am simțit cu zece ani mai tânăr și destul de egoist.
Designul inconfundabil MINI al planșei de bord e completat de ergonomia cu rigoare germană și de sistemul infotainment modern.
N-am scos cheia din buzunarul gecii pentru nimeni și nimic și n-aș cere a doua cheie. Aș fi schimbat, totuși, verdele britanic și proprietarul mașinii. În rest, omul-de-la țară poate fi jucăria mult dorită din copilărie, dar pe care n-ai primit-o niciodată, căci nu te calificaseși la premiul I cu coroniță an după an.