De Dragobete (24 februarie 2018), comunitatea „Dacia – auto turismul copilăriei” a aniversat un an de existență cu evenimentul „Dacia, dragostea mea”, în cadrul căruia a fost anunțată lansarea cărții foto DACIA 50.
Memoria emoțională este o calitate deosebită a ființei umane. Nu are doar puterea de a rezista în timp mai mult decât memoria factuală, ci chiar se amplifică odată cu trecerea anilor. Capătă parcă și mai multă intensitate și relevanță. Iar tocmai despre memoria emoțională ne vorbește, de fapt, și proiectul DACIA 50, o carte foto documentară care captează Daciile de pe domeniul public din București prin pasiunea și obiectivul fotografului Albert Adrian Vrăbiuță.
Albert a dezvoltat o pasiune din a imortaliza Daciile devenite parte din tabloul urban al capitalei. A început să le pozeze în 2016, iar acum se pregătește să le reunească într-o carte foto, a cărei apariție vine la momentul potrivit din două motive. În primul rând, în 2018 marca Dacia împlinește 50 de ani, iar apoi contextul este propice, deoarece Daciile clasice au căpătat o valoare de colecție, lucru evidențiat de comunitățile din ce în ce mai numeroase de fani și posesori care le întrețin și le readuc la viață.
Ce este cu adevărat fascinant și original în abordarea lui Albert, este menționat chiar în titlul comunității de facebook pe care a inițiat-o. Aceasta se numește „Dacia – auto turismul copilăriei” și împlinește un an de existență. Este o pagină pe care dacă o veți vizita e foarte probabil să vă trezească o slăbiciune pentru Daciile clasice sau youngtimer. Iar asta se datorează perspectivei din care Albert vede subiectul. Pentru el, fiecare automobil este de fapt o poveste de viață, este un membru al unei familii:
„În urmă cu doi ani de zile am început să fotografiez Daciile de pe domeniul public din București. […] Am descoperit pasiunea pentru automobilul copilăriei. Acesta a fost motivul pentru care am și reușit să interacționez cu foarte muți proprietari de automobile Dacia. Și mi-am dat seama că subiectul Dacia este unul universal, pe care îl poți aborda cu absolut oricine. El este copleșitor ca sentiment în momentul în care își dai seama de amploarea lui. Când am realizat ce reprezintă universul Dacia am hotărât să pun bazele unei comunități online prin care să încerc să reunesc iubitorii de automobile și mai ales să pun accent pe poveștile lor în relația cu autoturismul copilăriei. Mi-am dat seama că Dacia înseamnă foarte mult pentru fiecare dintre noi, pentru generații întregi din România și nu numai. Cu Dacia noi am reușit să ne creștem copii, să ne facem o casă. […] În cadrul comunității am reușit să strâng oameni și povești. Și întotdeauna mi-a plăcut să interacționez cu oameni care au știut să vibreze la un anumit nivel cu tot ce înseamnă acest brand. […] Face parte din identitatea noastră dar și din istoria noastră în ceea ce privește automobilul pentru noi ca țară.”
Cine sunt cei care au repornit atașamentul pentru Daciile de odinioară? Din fericire este vorba și despre o generație tânără, care scrie acum noi povești alături de Daciile trecutului, după cum explică Albert: „Mi se pare absolut fascinant că am întâlnit în cadrul acestei comunități tineri de 26 de ani care și-au vândut telefonul mobil și câte un sistem audio pe care l-au avut, doar ca să-și cumpere o Dacie, pe care ulterior au reparat-o și cu care au plecat la mare. Astfel de povești cred că am întâlnit săptămânal în cadrul comunității pe care o sărbătorim astăzi.”
„Ce îmi doresc eu cel mai mult de la acest proiect pe care l-am lansat în urmă cu un an de zile și pe care îl sărbătorim chiar azi de Dragobete este să nu lăsăm acest simbol să dispară.” – Albert Adrian Vrăbiuță, inițiator „Dacia – auto turismul copilăriei”.
Evenimentul „Dacia, dragostea mea” a fost găzduit de Qreator by IQOS, în Vila Oromolu, în ziua de Dragobete (24 februarie 2018), și a oferit povești care tocmai asta au dezvăluit: pasiunea pentru Dacia. Astfel, cei prezenți au aflat, de exemplu, despre Cătălin Petroșanu. Cunoscut și drept „Învingătorul din Dacia galbenă”, el are o poveste de admirat fiindcă, în ciuda handicapului său locomotor, a făcut școala de șoferi și a modificat Dacia părinților săi, pentru a o conduce fără pedale. Această Dacie galbenă s-a transformat în biletul său pentru libertate. Acum, Cătălin conduce zilnic Dacia până la serviciu și înapoi.
La evenimentul „Dacia, dragostea mea” au participat invitați speciali, care au explicat atât ce înseamnă de fapt pasiunea pentru Dacia, cât și felul în care ar trebui continuată aceasta în viitor.
Ovidiu Măgureanu, Președintele Dacia Clasic, și-a adus aminte cât de întipărită era Dacia în simțurile sale. Mirosul tapițeriei sau zgomotul ca un șuierat pe care-l face motorul când revine la relanti, îi stârnesc mereu atașamentul față de Dacia. Dorința lui Ovidiu Măgureanu este ca acest fenomen al pasiunii față de Dacia să aibă ecou în viitor. Și, după cum observă deja, perspectiva există: „Interesant este că și cei mai tineri, care nu au crescut în așa ceva, au început să simtă ceva pentru acest model. În general, iubitorii de Dacia sunt cei care au fost mici copii când au avut această mașină.” Dar, la fel de importantă este și necesitatea de a salva nu doar modele precum 1300 sau 1310, ci și pe cele produse după revoluție. La fel, modelele care se produc acum ar putea stârni peste 30 de ani aceeași conexiune emoțională.
„Trebuie să salvăm și modelele mai noi. După părerea mea, cele mai amenințate sunt cele făcute după
Revoluție, după ‘90, în principal fiindcă s-a modificat mentalitatea oamenilor. Până în 1989 era foarte greu să obții o mașină. Trebuia să ai bani, să te înscrii pe o listă de așteptare lungă. Așteptai ani de zile.
De aceea, era sărbătoare când primeai mașina și era acea grijă exagerată față de acest bun. De asta au și rezistat multe mașini de până la Revoluție, pentru că erau supuse ritualului de îngrijire. După ‘90, intrând într-o economie de piață unde deja existau alternative, Dacia a devenit o mașină ca oricare alta. Un bun de care te foloseai. Îl luai și te duceai din punctul A în punctul B. Nu prea au trecut bine proba timpului cele care au prins acea perioadă, pentru că nu au fost atât de îngrijite. Și o să rămână foarte puține. Observ că așa, timid, oamenii încep să-și pună problema. Am cunoscuți care au început să pună deoparte, să se gândească la ele și să le conserve.” – adaugă Ovidiu Măgureanu, Președintele Dacia Clasic.
La eveniment au oferit povești savuroase și colecționarul Andrei Dorobanțu, precum și Mia Lungu, la rândul ei posesoare de Dacia. Puteți urmări pe pagina „Dacia – auto turismul copilăriei” filmarea completă a acestor povești și a evenimentului în sine.
DACIA 50 – o publicație cu valoare emoțională
Cu ocazia evenimentului „Dacia, dragostea mea” a fost prezentat și draft-ul pentru DACIA 50, o carte foto documentară care prezintă Daciile de pe domeniul public din București prin pasiunea și obiectivul fotografului Albert Adrian Vrăbiuță. Pozele sunt însoțite de povești despre mașină, loc și oamenii ce au legătură cu ea.
Cristian Bassa, curator/editor/designer pentru cartea foto, a subliniat în cadrul evenimentului că un proiect foto nu poți să-l faci despre un lucru pe care nu-l iubești. Și tocmai acest atașament l-a observat și la Albert Adrian Vrăbiuță, fotograful care a inițiat proiectul. „Sunt genul de povești pe care vrei să le recitești. Ce încercăm noi să facem este să găsim niște povești care să rămână. Noi suntem observatori. Poveștile sunt ale voastre.”– explică Cristian Bassa.
Publicația DACIA 50 are rolul a păstra în timp amintirea și imaginea unor mașini care poate vor dispărea fizic. În acest sens, Cristina Irian este cea care a realizat textul și documentarea despre poveștile incluse în cartea foto.
Din 1 martie 2018 se primesc comenzile pentru cartea DACIA 50, a cărei lansare va avea loc în luna mai. Detalii suplimentare despre publicație, inclusiv despre preț sau despre cum puteți susține proiectul, aflați accesând link-ul vrabiuta.ro/dacia-50.
