Advertisement
PICTORIALE — august 22, 2014 at 2:15 pm

Interviu Ion Țiriac – Noblețea pasiunii

by

F87A8768De vorbă cu Ion Țiriac despre o pasiune aprigă, ce creează dependențe și vindecă dorințe. Lumea auto de atunci și de acum, printre mașinile din colecția personală, expuse acum într-un loc de poveste: galeria Țiriac Collection

Pași mărunți, vorbe moi, un ecou timid și cipici din plastic peste încălțări. Gresie neagră, lucioasă și un aer încărcat de istorie și pasiune. Un miros de piele trecută peste timp te copleșește și aduce cu sine amintiri din copilărie, de drumul spre țară, pe bancheta din spate a Skodei 100, condusă puțin cam curajos de bunicul cu părul cărunt. Din tavan atârnă leneș zeci, poate sute de becuri cu pălărie care aruncă o lumină rece peste ceea ce se numește Țiriac Collection. Pentru un îndrăgostit de misterioasa lume a automobilismului, galeria Țiriac Collection e ca un vis, un monument ridicat în cinstea unei iubiri mecanice. Construit din roți, motoare, cutii de viteze și din formele apetisante pe care carosieri de mult apuși și le imaginau, le sculptau și le transformau cu măiestrie de artiști în mașini. În obiecte valoroase, performante, care au devenit idoli ai copilăriei și aspirații ale puștiului deja adult. E straniu cum un astfel de loc, măreț prin comorile pe care le ascunde, s-a ridicat din asfaltul bucureștean. E straniu cum, dintr-o dată, o astfel de galerie a pus Bucureștiul pe harta automobilistică a lumii.
Și totul ține de un singur om. Un om cu o pasiune și cu hotărârea de a transforma pasiunea în realitate. Un om a cărui voce puternică se lovește de mașinile din jur și răsună cu un ecou puternic. „Întotdeauna mi-au plăcut mașinile. Din păcate nu prea am avut timp de ele. Pe parcursul a 50 de ani am fost în jurul lumii, de dimineața până seara, n-am dormit mai mult de 4-5 zile în același pat zeci de ani. Dar și atunci, în momentul în care am putut să-mi permit din punct de vedere economic – și asta a început numai după anii ’70 –, am cumpărat mașini. În ’69, care a fost cel mai bun an al meu, câștigând 17 turnee, am adunat în total 5.000 de dolari și mi-am cumpărat primul Mercedes. Un 280S. Țin minte că era S, pentru că avea carburatoare și știau românii să umble la el. Injecția de abia apăruse și dacă se strica ceva, nu avea cine să-l repare. Am fost un mare fan Ferrari și mereu, mereu am luat mașini, le-am ținut pe unde n-am știut de ele… Acum, de abia aștept să-mi vină LaFerrari. A trebuit să vorbesc cu Montezemolo de patru ori până să obțin unul, că dacă n-ai cumpărat 10 Ferrari și încă unul în ultimele 18 luni, nu ți-l pot vinde. Zice: «Ion, am inventat o nouă lege pentru tine! Noroc că ai cumpărat F12-le acum trei luni, că altfel nu puteam să ți-l dau»“, ne spune domnul Țiriac.

Începem turul galeriei de la stânga spre dreapta și, în timp ce discutăm despre această pasiune, trecem pe lângă o serie de Rolls-Royce-uri Phantom, o colecție impresionantă ce se întinde pe parcursul multor generații de limuzine britanice. „De exemplu, acesta a fost al lui Elton John“, continuă Ion Țiriac, arătând spre un Rolls-Royce Phantom 5, roz. „Așa l-a vopsit el, așa l-am lăsat și eu. Istoria contează la ele aproape la fel de mult ca și obiectul în sine. A cui a fost, de ce a fost și așa mai departe. O astfel de mașină costă numai atât cât e cineva dispus să plătească pentru ea“, continuă domnul Țiriac.

Înaintăm cu pași înceți, parcă trăgând de timp. E greu să-ți alegi mașinile pe care să le admiri îndeaproape. E greu să alegi ce-ți place mai mult între Rolls-uri, Jaguar-uri, Aston-uri, Mercedes-uri și câte și mai câte astfel de jucării. Culoarul ne duce încet către două exemplare de Mercedes-Benz 600 Pullman. O mașină impresionantă prin statură și reputație, o limuzină de excepție, așa cum ne spune și domnul Țiriac: „Nu pot spune că m-am îndrăgostit în viața mea. Dar sunt lucruri care îmi plac și îmi plac poate peste măsură și atunci nu prea am limite. De exemplu, Mercedes 600 e un model din care am, cred, vreo opt exemplare și cred că aș mai cumpăra în continuare dacă le-aș găsi într-o stare decentă. Este una dintre cele mai dificile mașini din lume. În anii ’60 apăruse hidraulica, iar la acest model până și geamurile sunt hidraulice, iar dacă ceva se strică la hidraulica aceasta, ai o problemă mare. Dar mie mi se par atât de performante și atât de fiabile încât le-am cumpărat pe toate pe care am pus mâna“.

Mai departe, continuându-ne drumul pe culoarul străjuit de ochii încă tineri ai mașinilor de colecție, ne oprim din nou. De data aceasta lângă un Ford Mustang Mach 1, construit în 1970 și cumpărat de domnul Țiriac cu ocazia primei finale de Cupa Davis, jucată atunci în Cleveland. Mai târziu, mașina a fost vândută, dar în 2003 fiul domnului Țiriac, Ion Alexandru, a reușit să o găsească și să o readucă în colecție, sub forma unui cadou cu ocazia zilei de naștere a domnului Țiriac.

Ne continuăm vizita pe lângă mașinile de curse, trecem de câteva americane nervoase și ajungem din nou în centru, lângă vedeta colecției: Mercedes-Benz 540 K Cabriolet A. „Pasiunea pentru mașini nu este numai o pasiune. E o boală, o boală cronică. Nu mă mai duc la licitații, cu toate că din când în când nu pot să mă abțin. A fost acum două zile una în Anglia, la Aston Martin, și am cumpărat patru bucăți. Încet-încet, copiii mei or să mă trimită la un doctor să vadă dacă-s normal la cap“, ne spune în încheiere domnul Țiriac.
E greu să descrii pe de-a-ntregul tot ce înseamnă Țiriac Collection. Pe scurt însă, e un paradis, un colț de rai, unde mașinile, mai bătrâne sau mai tinere, vin să-și trăiască nemurirea. De fapt, nici nu mai contează dacă ești pasionat de lumea auto sau nu. Această galerie trebuie vizitată. În tihnă și liniște, fără grabă. Și dacă o vei vizita vreodată, dacă te vei plimba agale printre piesele de istorie motorizată, dacă vei trage aerul nostalgic în piept, cu siguranță te vei întoarce. Țiriac Collection are șanse să devină, precum mașinile din interior, nemuritoare.

Interviul video este disponibil aici:

Citeste si...

Skoda Superb si Adrian Nartea - Nemuritorul de rand
Interviu video: Gheorghe Hagi - Drumul spre performanță

Lasa un comentariu:

Comentarii