Advertisement
PICTORIALE, RETRO — martie 7, 2015 at 2:51 pm

Călin Popescu-Tăriceanu & MGB Roadster: Nostalgiile Domnului Premier

by

F87A2296

MGB Roadster este o mașinuță aparte, frumoasă, dichisită și plină de personalitate. Călin Popescu-Tăriceanu este omul care o conduce din când în când, dar care are grijă de ea tot timpul.

O dimineață răcoroasă. La televizor se anunțau ninsori, ploi și vreme rea. Un ceas deșteptător la fel de insistent precum o mamă grăbită în prima zi de școală. Pur și simplu nu-ți dă pace până nu te ridici din pat. Pe geam, cam întuneric, iar răcoarea se simțea. Se simțea frigul prin nemișcarea frunzelor din plopul de lângă. Din liniștea de pe stradă. De obicei, copiii trec prin fața blocului în drumul lor spre școală fix la ora asta. Dacă e frig, e liniște. Dacă nu, voci vesele și pași alergând se fac auzite de dincolo de termopanul alb. Dar astăzi, semn că e frig, oamenii stau ascunși în spatele gecilor. Nici câinii nu latră, probabil și ei cuibăriți prin câte un loc mai călduros, pe sub vreo mașină venită din schimbul trei.

E ultima ședință foto pentru acest număr al revistei, dar e cea mai importantă. Și din pricina mașinii, dar și datorită omului. El e cel mai important de până acum. Și am emoții că o să plouă, că o să ningă. Așa că mă grăbesc. Măcar să ajung devreme la locul stabilit, să fiu pregătit.

Locația ședinței foto este Hotel Epoque. Cochet, ascuns pe o alee, pe lângă Cișmigiu. Parcarea rezervată pentru oaspeți e plină, așă că îmi las mașina pe strada îngustă. În fața intrării în hotel sunt trei taxiuri, cu eșapamentele învelite în fum, așteptând probabil străini ce pleacă spre aeroport. Tot de la taxiuri vin și singurele zgomote, sunete de stații vechi și muzică dubioasă. În rest, nimic.

Prin ușa rotativă se simte atmosfera caldă din interior și se aude vocea fotografului. Nu ajunsesem primul, el era deja acolo. Și asistentul lui, și make-up artistul, și omul care se ocupă de filmat. De fapt, în graba mea am reușit să întârzii.

Nici nu intru bine, de abia apuc să-mi comand o cafea pe care aveam să o beau mult mai târziu, că cineva ne anunță: „A venit platforma“. Așa că am ieșit și, într-adevăr, venise. Cu tot cu MG-ul MGB Roadster în cauză. Culoarea, un British Racing Green, e frumoasă, contrastând cu galbenul platformei. Întotdeauna când o mașină se coboară de pe o platformă am emoții. Nu știu de ce. Niciodată nu s-a întâmplat nimic. Și de data asta totul decurge perfect. Mașina coboară, rămâne pe loc, platforma pleacă. Iese și fotograful și ne uităm împreună la mașină. Mai bine zis, o admirăm. Încercăm să-i găsim defecte, dar nu reușim, totul pare perfect. Mai stăm câteva minute, nu mai mult de cinci, și pe alee apare un Ford Kuga. Știam că la volan se află fostul premier. Mă uit în jur și mă liniștesc. Afară pare că nu o să plouă și că, din contră, la un momentat dat ar putea ieși chiar și soarele. Nu m-am înșelat.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu e înalt, elegant, vesel, cu ochii vii și mari, parcă bucuroși că revede MG-ul. Sau poate bucuroși că nu i s-a întâmplat nimic pe platformă. Ford-ul Kuga e preluat, după un schimb de repleci, de băiatul care se ocupă de parcare și dispare în parcarea subterană. „E din ’66, nici nu cred că erați născuți atunci“, ne spune premierul cu un zâmbet vesel. E adevărat, nu eram. Nici eu, nici fotograful. De fapt, nimeni din echipa noastră. „E restaurat «nut&bolt», cum spun englezii, iar tapițeria e refăcută, din piele, de un artizan român. Foarte bun. A ieșit foarte bine“, continuă cu aceeași voce caldă, admirativă, evident pasionată de MG-ul verde. „Cheia e în contact, dar să scoatem brelocul ăsta urât. Eu intru puțin și, când sunteți gata, veniți să mă chemați“.

Aveam cadrele deja stabilite, așa că nu durează mult să le definitivăm. Aranjăm luminile, facem două-trei probe și gata. Domnul Călin Popescu-Tăriceanu iese, atent, cu pași mari și apăsați, cu o pereche de mănuși în mâna stângă și vine spre noi și spre mașină, parcă îngândurat. Scoate din buzunar un mic aparat foto. „Am să-i fac și eu niște poze. Pentru mine“, ne spune și pozează mașina din față, din lateral, din spate. Bagă aparatul la loc. „Sunt gata, ce vreți să fac?“, ne înteabă. „Trebuie să mutăm mașina cu fața spre intrarea în parcarea subterană“, îi spun. Se urcă în mașină, o pornește și atunci un sunet familiar, de motor mic, normal aspirat, cu un sunet de eșapament sec, blând și cald, răsună în curtea liniștită a hotelului. MGB Roadster are un motor de 1,8 litri, cu patru cilindri și 95 de cai-putere. Datele de atunci spuneau că mașina e rapidă și că stabilitatea e punctul ei forte. Că e foarte ușoară și accelerează de la 0 la 100 km/h în aproximativ 11 secunde. „Transmisia e manuală, cu patru trepte. Dar are funcție de overdrive. Nu știți ce e aia, nu?“, ne întreabă domnul Tăriceanu, cu o privire ștrengărească și cu zâmbetul omului care vrea să-ți explice, să te învețe ceva. „Ei bine, butonul acesta activează funcția. Ca să îl cuplezi trebuie să apeși ambreiajul și parctic schimbă rapoartele din cutie pentru treptele trei și patru. De fapt, ai șase trepte, nu patru“, ne spune, arătând butonul din stânga volanului și apăsând ambreiajul.

Cât de des mergeți cu ea?“, întreb. „Nu des, doar rar. Și vara. Am fost anul acesta în august la un raliu retro, în Belgia, și am făcut cam 350 de kilometri pe zi. La finalul zilei eram tare obosit. Mașinile astea nu te protejează de vânt, de zgomot. Sunt solicitante. Dar aici e farmecul lor. În faptul că nu se mai fac așa“.

Highlights:

Indicatoare analog, comutatoare mecanice, reglaj pentru șoc. Un interior plin de carismă și istorie,
un exemplu despre cât de bine poate arăta o mașină.

Volanul din lemn și oglinzile nichelate sunt doar câteva dintre detaliile acestei mașini.

Domnul Tăriceanu participă la etape din Campionatul Național de Viteză în Coastă. Mașina? Lancia Fluvia. Categoria? Mașini clasice. Iar apariția acestei mașini, cu motorul turat, cu roțile bracate, atacând un viraj în viteză este minunată. E o altă lecție despre istorie și despre unicitate. Despre forme frumoase și pasiune, despre cât de bine arată italiencele, chiar și acum. Sau, mai bine zis, arată bine acum, mai bine ca niciodată. Și sunt convins că nu e vorba despre timpii scoși, ci despre experiența pură de a conduce la limită o mașină superbă.

F87A3442

Citeste si...

Stephan Pelger și Mini Paceman: Farmecul stă în detalii
Un echipaj al publicațiilor Gentleman's Car și BMWBlog România va participa la Sibiu Rally Challenge...

Lasa un comentariu:

Comentarii